Ponturi pentru o vacanță la Milano
Dacă Milano ar fi un bărbat, atunci acesta ar fi elegant și șarmant, dar în același timp rece și distant. Ar fi acel bărbat care mereu stă izolat de ceilalți, misterios într-un colț de lume. Roma ar fi acel bărbat prietenos și pasionat de tot ce este mai frumos pe lume, deci și cel mai îndrăgit de ceilalți. Florența ar fi bărbatul boem, artistul neînțeles de nimeni. Bari ar fi "băiatul rău", care mereu strică tot ce este în jur. În sfârșit, Veneția ar fi romanticul incurabil. Trecând peste această încercare de-a mea de a personifica orașele italiene, astăzi vin în fața voastră cu un nou articol dedicat orașului Milano după mai bine de trei ani în care nu am pus piciorul pe pământ italian.
Italia a avut de traversat o perioadă crâncenă, dar a învins în cele din urmă. Așa că noi ne putem bucura în continuare de frumusețile acestei țări. De data aceasta, în nord, în Lombardia.
Recunosc că Milano nu a fost niciodată pe lista mea de priorități și nu am fost niciodată curioasă să o descopăr, ceea ce nu îmi stă deloc în fire. Auzeam de la toată lumea că "nu este cine știe ce" și că, în general, este diferit de restul țării. Auzeam că nu este nicidecum un muzeu în aer liber, ci mai degrabă un oraș aglomerat, poluat și industrial. Nimeni nu mințea în totalitate de fapt, ci doar își exprima o opinie subiectivă ce ține de gustul și perspectiva fiecăruia. Noi nu suntem aici să dezbatem gusturile, ci să vă prezint motivele pentru care acest oraș, ca oricare altul, are părțile sale bune și personalitatea sa. Trăind în București, mereu ajung să despic firul în patru și să caut motive (absolut orice motive) pentru care îl îndrăgesc. Astfel, este ceva obișnuit pentru mine să procedez la fel cu toate locațiile care mi-au dat o stare de bine pentru cel puțin un motiv.
Acestea fiind zise, câteva informații prealabile despre oraș cred că ar fi binevenite. Ar trebui să încep prin a spune că Milano este centrul economic și industrial al Italiei și una dintre capitalele modei și design-ului la nivel global. Orașul cu o populație de 1,3 milioane a găzduit de-a lungul timpului o serie de evenimente de mare anvergură precum World Exposition în 1906 și Universal Expo în 2015. Este, de asemenea, faimos pentru Galleria Vittorio Emanuele II (considerat cel mai vechi shopping mall din lume) și pentru Il Duomo care este, în funcție de sursă, prima/a doua cea mai mare catedrală din lume (ca suprafață). Mai mult, pentru iubitorii de fotbal stadionul San Siro/Giuseppe Meazza este un simbol al acestui sport.
Succesul economic al acestui oraș pornește, totuși, din timpuri mult mai îndepărtate. În Evul Mediu, Milano deja începe să prospere, având acces la multe dintre resursele foarte bogate ale Lombardiei, iar în 1349 ajunge să fie una dintre singurele așezări din Europa neafectate de epidemia de ciumă.
Bucurându-se de toate aceste circumstanțe fericite, Milano devine încetul cu încetul un centru comercial de o mare importanță la nivel mondial. Familiile Visconti și Sforza au condus pe rând Ducatul și au sprijinit cultura și economia orașului Milano asemenea familiei Medici în Florența. Totuși, mai târziu orașul a fost pasat de la o putere la alta, între spanioli, francezi și austrieci care au influențat atât în bine, cât și în rău evoluția orașului.
În anul 1859, Milano se unește cu restul Italiei, iar de atunci orașul scrie istorie în toate domeniile, de la cultură și sport, până la economie și politică.
Acum că ne-am lămurit puțin cu ce avem de-a face, eu zic să pornim numărătoarea și să începem prezentarea principalelor obiective ce vă pot umple timpul în cadrul unui city break sau chiar unei vacanțe mai lungi.
1. Galleria Vittorio Emanuele II
Denumirea acestei galerii provine de la primul conducător al Regatului Italiei, Victor Emmanuel II unificatorul.
După cum spuneam și mai devreme, această construcție masivă și elegantă este considerată cea mai veche galerie de shopping încă existentă în zilele de astăzi, conectând două dintre piațetele principale ale orașului: Piața Domului și Piața della Scala. Presărată cu unele dintre cele mai impresionante detalii arhitecturale și cele mai rafinate magazine, galeria de față este martoră a câtorva dintre cele mai importante momente din istoria modei, precum găzduirea primului butic Prada din lume. De remarcat tot aici sunt picturile ce înfățișează câte o imagine pentru fiecare continent în parte. Sunt reprezentate doar Europa, Asia, Africa și Americile pentru că Australia nu era încă descoperită în totalitate la momentul construirii galeriei (1865-1877).
La o aruncătura de băț de obiectivul prezentat mai sus se află o atracție chiar mai cunoscută și anume Domul din Milano care este, în funcție de sursă, prima/a doua cea mai mare catedrală din lume ca suprafață. Închinată Fecioarei Maria, simbolul orașului Milano, uriașa construcție a fost realizată în șase secole începând cu anul 1386. Cu toate acestea, chiar și astăzi este în proces de consolidare și renovare; am putut observa cu propriii ochi acest fapt.
Ridicată cu marmură din lacul Maggiore într-un stil gotic târziu mai degrabă francez decât italian, edificiul impresionează prin vitraliile sale interioare minuțios lucrate ce sunt menite să înfățișeze pasaje biblice. Ar mai fi multe de povestit despre acest lăcaș de cult cum ar fi faptul că există o statuie a Fecioarei Maria aurită care pe timp de război este acoperită pentru a nu atrage atenția celor care au intenția de a bombarda orașul (ceea ce s-a și întâmplat în Al Doilea Război Mondial). Pe timp de pace, statuia poate fi privită cu ochiul liber, iar, când se întunecă, aceasta strălucește. De asemenea, există o mică crăpătură în zidul catedralei ce luminează noaptea podeaua pe care se află semnele zodiacului. Acest fenomen se realizează când luna este plină și când nu există nicio altă sursă de lumină artificială.
Dacă doriți să vizitați interiorul și vreți să aflați în timp real cât mai multe informații despre catedrală, vă pot sugera să plătiți un tur așa cum am procedat și eu și am fost tare mulțumită. Turul la care am participat eu a inclus Domul (exterior+interior), exteriorul castelului Sforzesco (pe care îl voi detalia separat) și Cina cea de Taină, pictura murală a lui Leonardo da Vinci. Totul a costat 80 de euro: ghidul și biletele pentru obiective. Dacă sunteți interesați, turul se numește Best of Milan Duomo Cathedral & Da Vinci's 'Last Supper' Tour și oferă acces de tipul "skip-the-line" la toate atracțiile incluse.
3. Cina cea de Taină
În cadrul aceluiași tur menționat mai devreme, am avut posibilitatea de a vizita pictura murală a lui Leonardo da Vinci cu acces prioritar (chiar dacă în perioada aceasta nu pot spune că se mai înghesuie lumea să viziteze asemenea obiective). Din câte am înțeles, în trecut acest mic muzeu era foarte aglomerat, iar oamenii se călcau în picioare la modul cel mai serios pentru a vedea opera de artă. Încăperea în care se află Cina cea de Taină trebuie să își păstreze o anumită umiditate și, în general, există niște condiții de atmosferă mai stricte ce trebuie respectate. Din cauza acestui fapt, s-a impus un număr limitat de oameni ce o pot privi în același timp. După mai multe cercetări, s-a ajuns la concluzia că pielea, firele noastre de păr și multe alte aspecte ce țin de anatomie pot aduce modificări picturii și îi pot face rău. Nu putem uita faptul că face parte din patrimoniul cultural UNESCO.
Impresionant este că opera a scăpat milimetric de un bombardament din Al Doilea Război Mondial. Probabil că vă întrebați de ce a suferit acest oraș atât de mult, iar răspunsul este că din Milano a pornit Mussolini marșul către Roma. De aici și bombardamentele.
Actualmente, Cina cea de Taină se află în apropierea Bisericii Santa Maria delle Grazie.
Dacă nu sunteți fani operă, puteți doar să înconjurați piațeta ce are în mijloc o statuie a lui Leonardo da Vinci. Ajungeți în acest punct traversând Galleria Vittorio Emanuele II dinspre Piazza del Duomo. De observat este faptul că această piață este mult mai mică decât cea a Domului, dar aveți, totuși, de admirat statuia sus-menționată, clădirea operei și clădirea Băncii Comerciale a Italiei.
Dacă sunteți amatori de operă sau amatori de frumos în general, o piesă la Teatro alla Scala este o experiență unică de viață. Prețul biletelor poate varia, în funcție de piesă și de locul ocupat, de la 100 până la 300 de euro. Recunosc că nu a fost inițiativa mea și că această excursie nu s-ar fi realizat de la bun început dacă nu ar fi fost spectacolul de operă pe listă. Chiar și așa, mă bucur că am acceptat și, în cele din urmă, am bifat spontan mai multe obiective ale acestui oraș decât planul inițial calculat. Pentru cei curioși, am văzut piesa "Bărbierul din Sevilla".
Mai există, totuși, o posibilitate pentru aceia dintre voi care poate nu au răbdarea sau timpul necesar să rezerve bilete la un spectacol, dar care poate sunt curioși să vadă Opera din Milano. Puteți achiziționa un bilet pentru La Scala Theatre and Museum Skip-the-line Ticket, iar prețul pentru acest tur este de 75 de lei/persoană. Este, în cele din urmă, o alternativă mult mai ieftină pentru bifarea acestui obiectiv.
Dacă vă era dor de Veneția și dintr-o întâmplare ați nimerit în Milano, nu vă faceți griji pentru că și orașul din urmă are canale navigabile, mai exact cinci la număr. Naviglio Grande este cel mai mare dintre ele, conectând râul Ticino din localitatea Tornavento cu Milano.
Probabil că nu este un peisaj la fel de spectaculos precum cel din Orașul Canalelor, însă este, fără doar și poate, o surpriză neașteptată și unică. O plimbare în cartierul Navigli este cea mai bună metodă de a scăpa puțin de forfota din centrul orașului. Acest obiectiv nu necesită un mijloc de transport în comun, drumul din Piazza del Duomo până aici durează, în medie, 20 de minute pe jos.
Veste bună! Și acest obiectiv este la aproximativ 20 de minute de mers pe jos de Pizza del Duomo. O mare calitate a acestui oraș este compacticitatea, iar acest lucru îi poate ajuta foarte mult pe turiștii grăbiți. Cea mai bună reprezentare a orașului Milano din timpul Renașterii și nu numai este acest castel. Prezintă piese de mobilier, de tapiserie, picturi, sculpturi și multe altele (sunt trei muzee în același complex). În zilele de astăzi rolul acestei construcții este de a găzdui expoziții și evenimente culturale, dar în trecut acestă fortăreață a fost martoră invaziilor străine și a diverselor ocupații. Construit între 1360 și 1370 de Galeazzo Visconti II, acest castel a fost reședința familiei Visconti până la destrămarea dinastiei și a fost dezvoltat, ulterior, în timpul domniei familiei Sforza (inclusiv Leonardo da Vinci a contribuit la dezvoltarea zidurilor de apărare). Cum am povestit și mai sus, aceste două familii au adus pe lume majoritatea Ducilor de Milano.
Exteriorul este unul auster și se pot observa anumite elemente arhitecturale spaniole. Cu toate acestea, Castelul Sforzesco este una dintre cele mai mari cetăți din Europa. Haideți acum să îl descoperim și în poze!
7. Stadionul San Siro/Giuseppe Meazza
Pentru iubitorii de fotbal, stadionul din Milano ar trebui să reprezinte un obiectiv. Chiar dacă mărimea nu poate fi comparabilă cu cea a stadionului Camp Nou, atmosfera este una deosebită. Chit că nu sunt eu mare cunoscătoare în ale acestui sport, și tot am rămas impresionată de muzeul ce include, de asemenea, o vizită pe stadion și în vestiarele celor două echipe AC Milan și FC Internazionale Milano. Așadar, chiar dacă voi nu sunteți apropiați de subiect, sigur găsiți pe cineva care ar fi tare incântat de atracție. Am plătit 7 euro/persoană (preț redus pentru studenți) și am ajuns aici cu metroul, urmând Magistrala 5 (linia lila) până la penultima/ultima stație: San Siro. O călătorie costă 2 euro.
8. La pas pe străduțe dimineața
Cred că partea mea favorită din zi în acest oraș este dimineața în jurul orelor 9-10. Este deosebit de interesant de urmărit cum localnicii îmbrăcați la patru ace se grăbesc, cum stăpânii cățeilor se mișcă agale în parc, cum cei mai relaxați dintre ei își savurează cafeaua la terasele de la colț de stradă. Traficul nu este la fel de infernal, iar în general lumea este mai liniștită. Milano este una dintre cele mai dense așezări din Europa, iar străduțele cele mai mici sunt perfecte de luat la pas și de analizat.
Nu pot să zic că am descoperit ceva atât de neobișnuit încât să ramân impresionată. Totuși, este ocazia perfectă de a încerca propriile lor interpretări ale mâncărurilor italiene: spaghette milaneze și risotto milaneze. Eu personal m-am delectat cu pizza quattro formaggi (preferata mea din toate timpurile), penne cu pesto, risotto San Carlo (ce are un gust tare neobișnuit), platou cu brânzeturi, mezeluri și dulcețuri, cannoli, fructe.
10. Unde ne cazăm în Milano?
Discuția despre cazare este ceva mai sensibilă pentru că pe de o parte locația apartamentului închiriat a fost perfectă, dar curățenia, personalul și utilitățile nu s-au ridicat la rangul așteptărilor mele. Dacă puteți trece peste faptul că aveți mult și bine de așteptat până să vă cazați din cauza lentorii personalului, peste faptul că uneori curge doar apă rece și, de asemenea, peste ideea că nu va fi curățat în totalitate apartamentul chiar și după intervenția personalului, atunci Hemeras Boutique Homes este o alegere potrivită dacă aveți nevoie de un loc de dormit în apropiere de Piazza del Duomo.
Prin urmare, aici se termină articolul de astăzi. Sper că l-ați găsit util, relaxant și inspirațional. Revin curând cu un nou articol dintr-o destinație surpriză de prin apropiere! V-am pupat!
Frumos!
ReplyDeleteVă mulțumesc!
Delete