Antibes și Villefranche-sur-Mer

 În apropierea Nisei se află o sumedenie de locații relaxante, liniștite și cochete ce merită o vizită de câteva ore dacă doriți să vedeți o altă variantă a Franței. Surprinzător la această țară este că reușește să clădească metropole căutate și frecventate de milioane de turiști și angajați și, în același timp, să-și mențină zonele rurale vii și nealterate. Astăzi vă voi prezenta doar două dintre astfel de localități cu speranța că poate voi veți traversa o mai mare parte din aceste comunități  mai mult sau mai puțin izolate.

Pentru a ajunge la Antibes am călătorit 15 minute cu trenul, consultând și cumpărând biletele de pe același site pe care l-am utilizat pentru excursia la Marsilia. Durata excursiei și prețul biletului pot diferi de la o cursă la alta, însă noi am avut de plătit 6 euro/persoană pentru un bilet dus-întors. Trenul are, de obicei, ca destinație finală Marsilia.

Pentru a ajunge la Villefranche-sur-Mer ne-am folosit de autobuzul 80. Vă puteți calcula ruta cea mai bună pe Lignes d'Azur deoarece veți avea cel mai probabil nevoie să schimbați liniile în funcție de locul vostru de pornire. Stația la care trebuie să coborâți pentru a ajunge în port și la plajă se numește Le Gentilhomme, fiind și capătul autobuzului 80. Am stat doar la plajă, astfel că, din păcate, nu vă pot spune mai multe despre mâncarea din port.

(Antibes văzut din Fort Carré)

 

Mi-am dorit foarte mult să ajung în Antibes datorită Muzeului Picasso. Vizitându-l atât pe cel din Barcelona, cât și pe cel din Málaga, mi-am zis că ar fi ocazia perfectă de a bifa un al treilea muzeu dedicat artistului spaniol. Acesta și-a petrecut o bună perioadă a vieții în sudul Franței, găsindu-și sfârșitul în Mougins.

Găzduit în Château Grimaldi, Muzeul Picasso se află la aproximativ 1,1 km de gara orașului. Noi am parcurs acest drum pe jos, având posibilitatea de a privi Fort Carré de la depărtare și de a număra din ochi bărcile parcate meticulos în port. Biletul de intrare la muzeu este de 6 euro pentru studenți, iar cel întreg costă 12 euro. M-a bucurat nespus faptul că am avut voie să fotografiem lucrările, știut fiind că în restul muzeelor Picasso acest lucru nu este permis.

Ne-am oprit lângă Marché provençal pentru a mânca de prânz însă, trecut fiind de ora 14, multe restaurante nu mai serveau mâncare. Acest lucru se datorează regulilor și programului angajaților din zonele mai retrase și mai tradiționaliste ale Franței. Totuși, există și localuri care sunt mai prietenoase cu turiștii înfometați. Am comandat burger de vită și clătită cu creveți.

Am ajuns la Fort Carré la limita programului, însă doamnele care ne-au vândut biletele au fost drăguțe și ne-au lăsat să intrăm. Deși romanii au construit primele fortificații aici în Antibes, fortul pe care îl vedem astăzi a fost lărgit în scop militar de Henri al III-lea în anul 1565 și întărit ulterior de marchizul de Vauban în 1680. Același Vauban a fortificat și orașul Antibes. În perioada tulbure a Revoluției Franceze, Napoleon Bonaparte a fost închis aici pe motiv că era simpatizant al iacobinilor. În 1860 fortul a jucat un rol important în cucerirea Nisei.

Fort Carré a apărut și în filmul James Bond "Never say never again" din 1983.

Priveliștea de sus este interesantă deoarece pe de o parte se poate vedea panorama orașului Antibes, iar pe de altă parte se pot observa în depărtare Nisa, Monaco și chiar Italia. Fortul în sine nu este ieșit din comun, putând enumera pe loc zece cetăți mai spectaculoase din România. Totuși, trebuie să respectăm faptul că acest loc este important pentru istoria locală.

Capela din poza de mai jos este construcția inițială, în jurul acesteia fiind clădit restul fortăreței.

Villefranche-sur-Mer este în direcția opusă lui Antibes, adică mai aproape de Monaco decât de Cannes. Cum am precizat și mai sus, nu am petrecut mult timp aici, rezervând cele câteva ore pentru o baie în Mediterană. Cu toate acestea, în proximitate se află Vila Ephrussi de Rothschild pe care o puteți vizita. Dacă sunteți curioși, puteți chiar să intrați în Saint-Jean-Cap-Ferrat. Din ce am înțeles acolo sunt numai proprietăți private inaccesibile, astfel încât eu una nu am încercat să mă aventurez. 

În schimb, Villefranche-sur-Mer este o localitatea mai liniștită și mai accesibilă pentru plajă. Deși aceasta e relativ îngustă, iar pietrele sunt nelipsite, atmosfera te îndeamnă mai mult să intri în apă aici decât în Nisa.

Sper ca articolul de astăzi să vă facă să reconsiderați localitățile mai mici de pe coastă din apropierea Nisei și să vă fi relaxat în același timp.  Ar mai fi câteva destinații din jur pe care eu nu am apucat să le văd, cum ar fi Beaulieu-sur-Mer sau Èze pe care însă voi le puteți lua în calcul atunci vă plimbați în zonă. 

Voi reveni cu noi articole din sudul Franței în curând! Muah!