Gibraltar | un munte cat o tara

Nu fiti rai cu mine, stiu ca am lipsit ceva vreme de pe blog si adevarul este ca am uitat pur si simplu ca mai am atatea sa va povestesc despre calatoria mea de acum cateva luni. Si nici nu ati avea idee cum am ajuns sa reiau in asa stil mare povestea. Dar motivul este destul de simplu si anume faptul ca testul pe care urmeaza sa il dau la geografiem-a facut sa vreau ca astazi sa va prezint destinatia din titlu. Era lectia cu teritorii dependente din Europa, iar Gibraltar cu a sa istorie incalcita si tumultoasa bineinteles ca si-a gasit locul aici. Asa am zis sa imi gasesc cuvintele si sa va impartasesc experienta mea(dubla) din aceasta destinatie.  Zic dubla, pentru ca am vizitat stanca prima data exact acum 10 ani, iar dupa acest mult timp, am gasit un cu totul alt loc, mult mai dezvoltat din punct de vedere turistic si mult mai animat.

Ciudat aspect, pentru ca la vremea aceea sa te plimbi pe o strada pietonala insemna mare lucru, in 2009 Centrul Vechi din Bucuresti era inca o mahala pe care Doamne fereste sa fi calcat. Asa ca eram fascinati de tot ce vedeam cu ochii prin Occident, inclusiv de aceasta stanca impreuna cu acest oras de la poalele sale. 

Pozitia sa geografica dezirabila si contextul istoric oportun au facut din aceasta bucatica de pamant un "camp" de lupta intre marile puteri maritime si nemaritime ale diferitelor secole. Acum 10 ani, sincera sa fiu, nu prea aveam habar cum acest munte a ajuns sa apartina englezilor, iar informatiile nu erau la tot pasul, ceva care s-a schimbat colosal in aceasta perioada de timp cat noi am "lipsit". Si ca sa nu lungesc si mai tare articolul acesta care oricum va fi lung, eu zic sa trecem la povestea mea. 

Am pornit din Malaga, avand deja cazarea asigurata in Gibraltar inca de dinainte de a pleca din Romania. Am ales sa ne intoarcem aici pentru a fi mai aproape de destinatia pentru care aveam interesul cel mai mare, si anume pentru Tanger, cel mai apropiat oras amrocan de Europa. Insa, pentru ca excursia era programata la sfarsitul vacantei noastre, am decis sa facem un popas de doua zile si sa revizitam maimutele. Da, ati auzit bine, Gibraltar este singurul loc din Europa unde maimutele( de obicei din specia Macac) se plimba libere. La propriu si la figurat, maimutele au si ele un munte al lor:))

Planul nostru initial era sa ne bucuram de maimute si de Main Street( un fel de promenada si un obiectiv important al orasului Gibraltar), adica... activitatile ce existau si acum 10 ani. Asa ca in ziua in care am ajuns nu am facut nici mai mult, nici mai putin din ceea ce ne propusesem. Dar odata ajunsi sus pe munte(am luat telecabina, pentru ca acum 10 ani am facut drumul pe jos si inca ne-am adus aminte de cat de toropiti de soare am fost) si am descoperit multe alte activitati pe care le putem face odata ce ne aflam acolo. Mai pe romaneste, Gibraltar a transformat o simpla rezervatie de maimute intr-o rezervatie naturala cu pesteri, muzee, locuri special amenajate pentru observatorii( diferite de cele de acum 10 ani). Astfel, am decis ca pentru a doua zi de vizitat zona sa optam pentru bilete de acces integral la toate obiectivele turistice mentionate de acestia, costand 29 de lire sterline de persoana( biletele de acces plus telecabina dus-intors).

Insa, pentru prima zi, am luat telecabina pana la punctul de observare (in apropierea varfului celui mai inalt al stancii) si ne-am fastacit de colo-colo sa admiram maimutele. Am observat orasul atat de jos, cat si de sus, am invatat cate ceva despre maimute( o sa pun poze pentru interesati) si ne-am bucurat de energia locului.

Si mai am multe sa va povestesc, insa intai sa curga cu poze!!

 

 (Ca va vine sau nu sa credeti, am reusit sa mancam ceva bun pe Main Street, in ciuda faptului ca preturile sunt aproape la fel de piperate ca si in alte destinatii de aici de pe blog, doar imi stiti problema mea eterna cu preturile; am zis sa nu uit sa va mentionez si acest aspect dureros pentru multi dintre noi). Am mancat salata caesar, costita cu tot felul de sosuri de-ale englezilor si nelipsitii cartofi prajiti( daca ma intrebati pe mine, nu cred ca o sa ii vad vreodata pe englezi mancand la o masa fara cartofi prajiti)

 Si a sosit si ziua a doua cu un mic dejun copios pentru toata lumea si cu multa energie la bord pentru a putea face fata vizitei de azi, ceva mai lunga decat cea de ieri. Desi obiectivele nu se rezuma doar la ceea ce am vizitat noi( cred ca am ratat doar doua totusi), ziua a fost atat de lunga si atat de interesanta incat nici nu stiu cu ce sa incep. Sa va insir obiectivele sperand ca poate, poate veti intelege ceva? Sa scriu un roman despre istoria acestei stanci? Ei bine va voi explica la fiecare in parte ceea ce vreau sa bagati la cap.

                                                                                Am fost cazati la Bristol Hotel, in apropiere de Main Street

  Am decis sa luam telecabina pana sus, avand biletele cumparate din ziua precedenta, si am hotarat ca vom cobori in oras pe jos, vizitand astfel toate obiectivele pe care ni le-am propus. Intai, am ajuns la Skywalk, sau mai bine zis aceasta sticla de unde poti observa privelistea absolut impresionanta(cuvantul englezesc ar fi gorgeous). Aceasta constructie a fost inaugurata in anul 2018, oferindu-va astfel o prima dovada a schimbarii radicale a acestui loc.

 Poate pentru pasionatii de inginerie, aceasta bateria a lui O'Hara( al doilea obiectiv bifat) este o gluma proasta, insa pentru inceputul secolului al 18-lea era o adevarata inventie si un mare avantaj pentru englezi. Construit de asa natura incat sa ii ajute la Marele Asediu( incepand cu un conflict usor la 1700 si terminandu-se definitiv in 1783), englezii au investit in armament pe aceasta bucata de pamant pentru a se asigura ca ii vor casapi la propriu pe spanioli. Acest mastodont care se continua in subteran a fost asezat in punctul cel mai inalt al stancii, tocmai pentru a avea o perspectiva cat mai buna asupra dusmanilor, adica asupra spaniolilor, care au avut de suferit cu acest teritoriu de-a lungul secolelor.

                                                                                                     (Exploratoarea Maia in actiune)

  Dupa ce am iesit din tunelul bateriei, care ascundea si bombele, am continuat drumul coborand, pana am dat de pestera Saint Michael, absolut superb iluminata( alt obiectiv neexistent acum 10 ani)

                                                       De aici se poate observa si celebra pista de avion pe apa a Gibraltarului

 

 Si imi dau seama ca la bateria lui O'Hara v-am spus povestea asediului mult prea pe scurt, insa tot coborand, am ajuns la tunelurile Marelui Asediu si voi profita de moment. Pe la 1700 englezii au reusit intr-adevar sa ii asedieze pe spanioli si si-au insusit teritoriul dupa lupte grele. Insa, englezii spre finalul secolului erau slabiti de lupta americanilor pentru independenta, iar spaniolii, vazand acest moment ca pe o oportunitate pentru ei, au profitat de ea si au actionat in consecinta. Pe vremea aceea, Franta reprezenta un aliat puternic atat pentru americani, cat si pentru spanioli, investind mult si acordand incredere ambelor natii de- a lungul acestui secol. Astfel, pentru putina vreme, Spania a redobandit teritoriul de la englezi. Cum Franta totusi slabea in putere si astepta rasplata "mult meritata" de la americani pentru sprijinul financiar enorm(urmand si Revolutia Franceza), Anglia a profitat de moment si de fortele abia redobandite si si-a spus definitiv cuvantul in disputa pentru detinerea acestei palme de pamant cu numele de Gibraltar.

  Aceste tuneluri au servit la protectia pe care si-au asigurat-o englezii de-a lungul Marelui Asediu, incercand cu toate fortele sa isi pregateasca strategia impotriva spaniolilor si sa se foloseasca la maxim de stanca.

  Dupa cum suntem obisnuiti deja, fiecare coltisor de planeta a avut un rol bine stabilit in Al Doilea Razboi Mondial, asa cum a avut si Gibraltarul, ca defensiva pentru englezi in Marea Mediterana si poate chiar si in Oceanul Atlantic.

 

 Si alte reprezentari de ceara ale vietii pe timpul Marelui Asediu, cu raniti, morti, foamete si o speranta de viata venita de la marocani( de peste drum de altfel) care mai aduceau bucate si alte minunatii care sa inveseleasca atmosfera.

 Si nu aveam cum sa nu termin mica excursie de pe munte cu Castelul Maur, o alta incalceala din punct de vedere al istoriei. Inainte ca englezii sa isi puna pata pe Gibraltar, maurii au fost cei care i-au sacait pe spanioli in Evul Mediu, desfasurandu-se lupte grele intre aceste doua natii. Motivul a fost inaintarea in Spania a maurilor, insa influenta islamica, din fericire, dupa atatea secole nu a disparut cu totul din intreaga zona. Fie ca vorbim de micutul Gibraltar, fie ca vorbim de intreaga Andaluzie.

Iar eu, absolut extenuata dupa aceasta zi, am decis sa ma bucur de cabinele englezilor, uitand complet ca poate spaniolii si maurii isi baga unghia in gat de oftica:)) Am ajuns si la finalul acestor doua zile pline de activitati, povesti si bucurii pe care sper ca am reusit sa vi le impartasesc cu varf si indesat. Va multumesc nespus daca ati ajuns ca niste eroi pana aici. Poate de aceea am tot ezitat sa scriu acest articol, stiind gramada de informatii pe care aveam sa le etalez alaturi de multe, multe poze. Sper ca l-ati gasit cat se poate de interesant, si astept impresiile voastre in comentarii. Va astept si v-am pupat! Pe foarte curand...