5 zile în Corsica: ce a fost bine și mai puțin bine

[Click here for the English version]

Salut, dragilor! Știu, am lipsit câteva luni de pe blog și sper că înțelegeți cât de dor mi-a fost să fiu aici și să împărtășesc cu voi câte puțin din lumea mea. Așa că m-am întors și azi vreau să vă prezint cât mai multe din ultima mea călătorie. Cele câteva luni de absență de pe blog au fost, în fapt, pline în viața mea din offline. Am terminat anul trei de facultate și nu mai am mult până să mă pot numi jurist cu diplomă și avocat stagiar, cu puțin noroc😊. Pe lângă facultate propriu-zis, ce m-a ținut cu adevărat ocupată totuși a fost concursul de arbitraj comercial internațional Willem Vis la care am participat din partea echipei Facultății de Drept a Universității din București. O experiență academică unică în viața mea de studentă, concursul mi-a oferit șansa să îmi lărgesc orizonturile în Drept prin simpla interacțiune cu echipa, prin scrierea a două memorii și prin faza orală unde mi s-a oferit încrederea necesară să pledez în toate cele patru runde eliminatorii la Viena. Competiția care se ține în fiecare an la Viena, respectiv la Hong Kong a atins apogeul anul acesta la ediția din capitala Austriei unde 379 de universități din 89 de state au participat. Deși deloc ușoare, îmi va fi dor de cele șapte luni de zile pe care mi le-am dedicat într-o oarecare măsură acestui concurs. Mai mult decât atât, îmi va fi dor de toți pe care am avut șansa să îi cunosc cu această ocazie și de cei de care m-am apropiat în momentele dificile. Concluzionând totuși, am călătorit la Belgrad și Viena pe perioada fazei orale a concursului, dar ambele destinații au fost în scop de muncă și nu pentru turism.

Acum vă puteți da seama că vă vorbesc din vacanță, plină de energia necesară pentru a vă împărtăși pas cu pas de ce Corsica poate că nu este destinația la care vă așteptați ca turiști străini, chiar și așa neexploatată și neexplorată cum este ea (însușiri ce ar trebui să denote, așa cum văd eu lucrurile, că o destinație urmează să fie inclusă pe lista celor must visit).

Corsica e una dintre cele 18 regiuni ale Franței și are o coastă de 1000 de km. Cel mai înalt munte al lor are 2700 de metri și insula este separată la 12 km de Sardinia de Strâmtoarea Bonifacio. Populația totală a Corsicăi este de aproximativ 340.000 de locuitori și limba lor locală este corsicană (corsu) care se aseamănă cu toscana medievală.

Regiunea este considerată a fi una dintre cele mai sărace și mai puțin dezvoltate ale Franței, iar localnicii sunt generalizat considerați închistați și delăsători. Din punct de vedere istoric, Corsica a aparținut Republicii Genova din 1284 până în 1755 când a devenit o republică independentă sub conducerea lui Pasquale Paoli. A avut loc o revoluție importantă atunci și din aceast motiv am ales să vizitez Genova în această excursie – vă voi vorbi mai multe despre asta în cele ce urmează pentru că a fost o decizie bună). Mai mult decât atât, una dintre cele mai importante personalități politice din istoria Europei s-a născut aici, în orașul Ajaccio, dar localnicii nu par prea entuziasmați de acest aspect. Îl consideră trădător pentru că și-a neglijat locul de origine cât timp a fost la putere. Sunt așa de multe de spus, așa că încerc să o iau pas cu pas.

(Vedere de pe insulele Sanguinaires)

Vorbindu-vă din experiența proprie, Corsica nu este o destinație ușor accesibilă și prietenoasă. Dacă nu sunteți vorbitori de limba franceză măcar la nivel conversațional, o să ajungeți în câteva situații care o să vă facă să vă regândiți alegerea de a merge în Corsica. Totuși, dacă sunteți dispuși să treceți peste aceste aspecte pentru a vă bucura de experiența pe care v-o oferă insula, atunci veți fi bine.

Sunt două moduri principale de a ajunge aici. Puteți lua avionul ori de la destinația de început dacă aveți noroc de chartere ori din Nisa sau Marsilia care sunt cele mai apropiate de Corsica (sunt două aeroporturi principale acolo – unul în Bastia și altul în Ajaccio). Totuși, există și varianta feribotului tot de la Nisa sau Marsilia spre Bastia sau Ajaccio. Durează, într-adevăr, mai mult (în jur de șapte ore), dar e cu atât mai interesant cu cât sunteți pasionați de mare. În plus, e ceva mai ieftin de închiriat o mașină din Franța continentală decât de pe insulă. De un lucru sunt sigură, aveți nevoie de mașină ca să puteți explora insula în lung și-n lat. Așa că va recomand și vouă să luați feribotul cum am făcut și eu pentru a vă putea bucura de o libertate mai mare de mișcare. 

Click aici pentru a vă rezerva călătoria cu feribotul. Prețurile pot varia de la 100 la 600 de euro în funcție de tipul de cabină pe care vi-l alegeți, tipul de vehicul pe care îl aduceți pe bord sau costuri suplimentare dacă aduceți animale de companie. Puteți să nu alegeți deloc cabină și sunteți mai câștigați la preț. Totuși, pentru cursele de noapte ar fi binevenită o cabină. Eu am prins dus-întors 133 de euro de persoană spre Bastia cu o cabină doar la întoarcere.

Corsica în sine este o insulă muntoasă și slab populată așa că vă puteți imagina peisajele naturale impresionante pe care le are de oferit. Doar puțin mai jos puteți găsi recomandările mele de locuri ce merită explorate pe insulă. Așa că rămâneți aici pentru detalii din a doua cea mai mare insulă a Franței.

Bastia

Cum v-am menționat înainte, am luat feribotul către Bastia și în cele din urmă am decis să explorez orașul și să văd ce are de oferit. Are un port drăguț și câteva catedrale frumoase ce merită vizitate. De asemenea, am luat cina la Le Conti care a fost recomandarea localnicilor de mâncare delicioasă la prețuri bune. Bastia mi-a amintit mult de Marsilia și de Contele de Monte Cristo încât aș putea spune că este o Marsilie în miniatură (dați click aici ca să aflați mai multe despre Marsilia). De neratat sunt străduțele înguste și magazinele localnicilor. 

Flatbread cu anchois și pizza carbonara au fost 11-12 euro fiecare

Porto-Vecchio

Sincer vorbind, cred că regiunea sudică a Corsicăi (Corse-du-Sud) este mult mai fascinantă decât cea nordică (Haute-Corse unde se află Bastia). Aici se află cele mai frumoase plaje, cea mai mare parte a istoriei insulei și cele mai interesante activități de făcut în aer liber. Cele trei orașe principale din această regiune sunt Porto-Vecchio, Bonifacio și Ajaccio, ultimul fiind și cel mai mare din Corsica. Porto-Vecchio este cel mai apropiat oraș de Bastia, așa că m-am oprit pentru prima dată acolo după două ore și jumătate. Drumurile din Corsica sunt destul de bine amenajate, dar nu există autostrăzi pe insulă, așa că o călătorie dintr-un loc în altul poate dura mai mult decât v-ați aștepta. Nu veți regreta nimic pentru că peisajele sunt superbe la fiecare colț.

Cât despre orașul în sine, Porto-Vecchio mi s-a părut cel mai puțin interesant dintre toate. Chiar și așa, am dat de un muzeu cu o colecție privată de cuțite și bastoane din întreaga lume; a fost o surpriză plăcută, complet neașteptată. Domnul care colecționa obiectele se ocupa și de muzeu și părea tare fericit că i-am trecut pragul. În ciuda faptului că nu prea înțelegea niciunul dintre noi ce spunea celălalt, a fost poate unul dintre puținii oameni primitori pe care i-am întâlnit în Corsica. Biletul a fost puțin cam scump pentru ceea ce oferea (a fost 5 euro de persoană dacă vă interesează), dar nu mă pot plânge. De asemenea, am mâncat beignets de calamars la prânz și am vizitat turnul în stil genovez al orașului pentru 2 euro de persoană.

Cu toate astea, cel mai interesant lucru de făcut în Porto-Vecchio este să vezi plajele din apropiere. Acestea sunt cele mai spectaculoase de pe insulă și puteți găsi, de asemenea, niște zone cool de jet-ski pentru chiar mai multă distracție (pentru asta, trebuie totuși să comunicați cu localnicii și poate fi foarte dificil în Corsica). Dacă sunteți pasionați de drumeții, o recomandare bună ar fi Foret de l'Ospedale. În ceea ce privește plajele, cele mai cunoscute sunt Palombaggia, Tamaricciu, Santa Giulia, Porto Novo și Cala Rossa (intrarea este gratuită la majoritatea din ce cunosc). Eu personal am optat pentru o plajă mai izolată precum Sant'Amanza unde am prins și un apus mi-nu-nat.

Bonifacio

Frumusețea deseori apare atunci când ne așteptăm cel mai puțin și cred că așa pot spune și despre Bonifacio, acesta fiind combinația perfectă de Franța, Italia și Portugalia. Are priveliștile acelea stâncoase de la țărmul mării așa cum se pot vedea la oceanul Atlantic din zona Faro a Portugaliei, iar partea veche mi-a amintit de orășelele izolate din Italia precum Dolceacqua din regiunea Liguria. Peste toate astea, Bonifacio este presărat cu o alură specific franțuzească mai ales în zona portului pe care o asemăn cu cea din Saint-Tropez.

Recomand cu toată încrederea două atracții și sunt sigură că nu veți regreta niciuna dintre acestea. Primul loc se numește Escalier du roy d'Aragon și l-am descoperit mai mult dintr-o greșeală. Încercam să găsesc cel mai scurt drum până în orașul vechi și am văzut o coadă mare și mulți oameni purtând căști. Am fost curioasă să aflu mai multe despre loc în sine până când am văzut un panou mare ce interzicea vizitatorilor să poarte mai multe tipuri de articole (majoritatea erau legate de încălțăminte). Chiar și așa, mi-am zis că sunt șanse mari să văd ceva frumos așa că am luat bilet (a fost nevoie de 5 euro de persoană pentru a coborî cele 189 de scări până la mare și a admira frumusețea Corsicăi). Ce este de fapt această atracție? Este o săpătură puțin adâncă în stâncă ce permite vizitatorilor care ajung în zonă să aibă o altă perspectivă a coastei de la un nivel mai apropiat de mare.

Al doilea lucru ce nu trebuie ratat în Bonifacio este o excursie cu barca mai ales pentru că o excursie de acest fel te poate duce la 11 km de Sardinia în jurul Strâmtorii Bonifacio și în unele zone înconjurătoare splendide. Puteți rezerva o excursie cu barca de câteva ore sau de o zi întreagă (depinde doar de preferință și vă puteți cumpăra biletele și de la ghișeele din zona portului). Eu am prins o excursie de două ore la 20 de euro. Bonus: dacă alegeți o excursie mai lungă cu barca, puteți înota în apropierea plajelor exclusiviste, așa cum o fac oamenii în Saint-Tropez!

În orice caz, Sardinia este chiar aproape așa că puteți să îi faceți o vizită dacă luați feribot de aprox. 50 de minute din Bonifacio. Doar să nu uitați că Sardinia face parte din Italia și nu din Franța.

Vedeți linia acea înclinată la 45 de grade? Pe acolo se coboară pentru Escalier du roy d'Aragon

Ajaccio

„Capitala” Corsicăi este genul de loc în care sper să nu mă mai întorc prea curând. Pur și simplu nu este atmosfera pe care mi-o doresc și o aștept în jurul meu, iar localnicii nu păreau să fie prea pasionați de cultură în general. Ba chiar unii dintre erau și destul de nepoliticoși și mi-am dat seama că cei de aici chiar nu știu ce presupune turismul. Orașul este frumos, dar nu spectaculos. Cu toate astea, trebuie să recunosc că semnificația sa istorică depășește platitudinea locului în sine.

Ceva ce nu trebuie să ratați dacă sunteți în Ajaccio este casa familiei Bonaparte (nu pentru muzeu în sine, ci mai degrabă ca să știți că ați bifat și asta). Am fost puțin dezamăgită să văd că nimeni nu a investit în istoria napoleoniană așa cum ar fi trebuit făcut. Casa este renovată și dichisită și sunt cozi destul de mari pentru a o vizita însă pur și simplu nu avea farmecul la care mă așteptam. A fost puțin frustrant și am avut impresia că muzeul este deschis doar pentru că trebuie să fie și nu pentru că ei sunt cu adevărat mândri (ceva ce totalmente aș fi înțeles și apreciat). Nu știu dacă v-ați simțit vreodată așa, dar eu vă împărtășesc experiența mea. De asemenea, să aveți în minte că nu vă oferă ghiduri audio la intrare, așa că ar trebui să le cereți. Altfel, nu înțelegeți nimic din asta pentru că absolut totul este scris exclusiv în franceză. Este gratuită intrarea pentru rezidenții UE sub 25 de ani, dar este de 7 euro pentru rezidenții din afara UE sub 25 de ani (ceea ce este complet discriminatoriu după părerea mea, nemaiîncuranjându-se astfel cultura în rândul tinerilor).

Un pic din istoria lui Napoleon pe care desigur că o cunoașteți: Napoleon Bonaparte a fost al doilea cel mai mare dintre cei opt copii supraviețuitori ai lui Carlo Maria di Buonaparte (descendent al unei familii nobiliare toscane) și Maria Letizia Ramolino (descendentă a unui familii nobiliare genoveze). Frații săi au fost (în ordine) Joseph, Lucien, Elisa, Louis, Pauline, Caroline și Jérôme. Napoleon a locuit în această casă timp de 9 ani înainte de a se muta în Franța continentală pentru a urma cursurile la o școală teologică din Autun. Până la vârsta de 10 ani, vorbea doar corsicană și italiană, așa că a învățat franceza la școală. Tatăl său a murit când Napoleon avea doar 15 ani și așa a dispărut toată finanțarea de care copiii Bonaparte se bucurau până la tragicul eveniment. În aceeași vară, viitorul împărat a fost acceptat la cea mai mare școală de artilerie din Franța, École Militaire. Instabilitatea financiară a familiei Bonaparte l-a făcut însă să trudească să finalizeze un program de doi ani în doar un an. Acest lucru a avut o urmare de neimaginat pentru istoria lumii.

Muzeul Fesch este mult mai interesant decât cel anterior. Are picturi renascentiste italiene și flamande interesante, picturi corsicane și câteva picturi populare precum Moartea lui Marat (care de fapt este o replică a celebrului tablou realizat de unul dintre discipolii lui Jacques-Louis David). Biletul este puțin mai scump, fiind 10 euro de persoană (Disclaimer: toate prețurile la care mă refer în acest articol sunt per persoană).

În plus, Ajaccio are cafenele drăguțe, baruri, restaurante și magazine locale, dar asigurați-vă că aveți suficiente provizii pentru zilele de duminică, atunci când doar câteva magazine scumpe sunt deschise.

Nu în ultimul rând, am avut ocazia să văd cum arată apartamentele în Corsica. Cazarea mea în special nu era perfectă (scările erau groaznice, iar locul în care am stat era la ultimul etaj fără acces la nici un lift). Apartamentul în sine era destul de drăguț, cu excepția vecinului care mă tot urmărea când am ajuns. Dați click aici pentru o cazare cu locație excelentă și la preț bun.

Iles Sanguinaires

Acum haideți să vorbim despre călătoria pe care aproape am pierdut-o din cauza managementului prost al corsicanilor. Am rezervat o mică excursie până la insulele Sanguinaires prin Get your Guide și am putut lua barca fie din Ajaccio, fie din Porticcio pentru această excursie (în cele din urmă am ales Ajaccio). Ce s-a întâmplat? M-au înscris la Porticcio deși era evident că am făcut rezervare pentru Ajaccio (problema cea mai mare era că Porticcio se află la 6 km distanță de Ajaccio și excursia urma să înceapă curând așa ca nu mai aveam nicio șansă să ajung la timp). A mers totul bine până la urmă mulțumită unor turiști drăguți care mi-au putut traduce în și din franceză, dar sfatul meu în final este să fiți prudenți cu astfel de excursii. Locul a fost deosebit de frumos, am gustat niște vinuri și produse locale care erau incluse în prețul acestei călătorii și apusul a fost de neegalat. Sincer cred că pentru astfel de momente ar trebui să trăim.

Acestea fiind spuse, am ajuns la finalul articolului despre Corsica. Desigur, există atât de multe locuri nedescoperite încă precum Calvi, Corte, trasee în munți sau plaje, dar acestea rămân de explorat pentru altă dată. Sper că v-a plăcut și că v-a făcut să vă gândiți de două ori înainte de a alege să petreceți o vacanță în Corsica. Vă îmbrățișez virtual pe toți și ne vedem data viitoare!