La pas prin Timișoara

 Înainte de a vă povesti despre călătoria mea în vestul țării, trebuie să adaug câteva informații relevante despre oraș, informații ce mi-au captat atenția și m-au făcut să iau în considerare excursia ce, între timp, a devenit realitate.

Timișoara sau Temeschwar în germană, Temesvár în maghiară și Темишвар în sârbă, supranumită și Mica Vienă, Orașul florilor sau Orașul parcurilor, este al treilea cel mai populat oraș al României.

Încă de dinainte de 1918, Mica Vienă a avut o istorie aparte și puțin separată de restul țării. Începând cu anul 1212 a aparținut Regatului Ungariei, stăpânire maghiară ce s-a încheiat în 1552 când, în definitiv, Timișoara a fost cucerită de către turci. După mai bine de 160 de ani de control otoman și după un al doilea asediu ce a marcat istoria bijuteriei de pe Bega, habsburgii au învins în 1718, extinzându-și teritoriul până în Banat. Au urmat astfel 150 de ani de dezvoltare și prosperitate. Populația otomană a părăsit Banatul încă de pe atunci în mod pașnic, astfel că influența otomană este aproape inexistentă astăzi în această regiune. În schimb, Imperiul Habsburgic a lăsat în urmă o moștenire culturală incontestabilă. Timișoara s-a bucurat de atenția împăraților mai mult decât alte orașe sau regiuni ale imperiului. Această preferință a habsburgilor pentru Timișoara s-a concretizat într-o serie de premiere locale, europene și mondiale. În 1745, la Timișoara începea construcția spitalului orășenesc (înainte de Viena și Budapesta cu 24, respectiv 34 de ani înainte). În 1760, Timișoara devenea primul oraș din Imperiul Habsburgic cu străzi iluminate cu lămpi. În 1815, tot aici, se înființa prima bibliotecă publică de împrumut din imperiu. În 1855, Mica Vienă era primul oraș din monarhia habsburgică iluminat cu gaz, iar aproape 30 de ani mai târziu, în 1884, Timișoara devenea primul oraș iluminat electric din Europa și al doilea din lume după New Yok. De asemenea, o mare parte dintre premierele industriale, tehnologice, culturale și politice de pe teritoriul României de astăzi au avut loc în Timișoara, cum ar fi: prima zonă industrială, primul canal navigabil, prima fabrică de bere, primul ziar, prima rețea de tehnologie și așa mai departe.

Oraș multicultural, strângând de-a lungul timpului comunități sârbe, maghiare, șvabe, evreiești și nu numai, Timișoara este și cel mai important centru economic al vestului țării. Deținând cel mai mare ansamblu arhitectonic de clădiri istorice din România (14.500 la număr) și cunoscută fiind pentru stilul secessionist, Timișoara a fost astfel aleasă să fie Capitala Culturală Europeană în 2023. 

Conform money.co.uk, Timișoara este al 15-lea cel mai sănătos oraș în care să trăiești din lume.

Cred că deja am oferit toate motivele pentru care Timișoara merită atenția noastră. Cel mai mare minus, aș spune eu, este că se află la mareee depărtare de București și de orice alt punct de pe harta țării. Cu mașina drumul este un calvar, iar trenul...de mers , merge. De ajuns, nu prea știu:)))

Lăsând gluma la o parte, cred că avionul este cel mai sigur și mai eficient mod de a ajunge în orașe precum Timișoara, Oradea, Cluj-Napoca, Iași, Suceava, etc. Biletele sunt accesibile la preț și vă puteți alege pachetele pe care doriți să le achiziționați. Puteți merge doar cu un rucsac în spate sau cu multe geamantane. Eu am călătorit cu pachetul Regular de la Ryanair ce include 2 bagaje de cabină (geantă/rucsac + troler de 10 kg cu dimensiunile afișate pe site, click aici pentru mai multe detalii) și îmbarcare prioritară. Fiind zbor intern, nu am avut nevoie de vaccin sau test RT-PCR/Antigen. Zborul până la Timișoara este de o oră, iar până la cazare puteți folosi aplicația Uber sau puteți lua un taxi din fața aeroportului (sunt multe mașini ce așteaptă cuminți la rând să fie acostate de călători). Există și autobuze, dar nu am avut ocazia să le încerc în această călătorie. 

Despre cazare vă pot spune doar că am avut parte de o surpriză plăcută, dar neașteptată (chiar ireală). Am închiriat patru persoane apartamentul Rose 2 care se află în apropiere de Parcul Rozelor, iar pozele chiar reflectă realitatea pentru aproximativ 60 de lei/noapte de persoană. Foarte aproape de toate atracțiile, foarte curat și îngrijit, iar proprietarul a fost cumsecade. Din păcate, din câte observ, nu se mai pot face rezervări pe booking la acest apartament. Dacă doriți să faceți o rezervare aici totuși, îl puteți contacta pe proprietar la acest număr de telefon: +40729282424 și poate vă va explica mai multe și vă va ajuta. În rest, ca transport în comun, puteți opta pentru autobuze, tramvaie sau vaporașe pe Bega pentru a merge dintr-un loc în altul al orașului (biletul pentru o călătorie pe Bega costă 1 leu).

Acestea fiind zise, nu vă mai rețin. O să pun mai jos cu liniuță lucrurile ce ne-au plăcut și pe care le puteți face și voi, bucurându-vă astfel de arhitectura și atmosfera bijuteriei de pe Bega.

1. Piața Victoriei

Cunoscută drept locul în care Timișoara a fost proclamată primul oraș liber în decembrie 1989, această piațetă centrală a orașului se întinde de la Opera Română până la Catedrala Metropolitană. Își atribuie și astăzi rolul de piață pentru principalele proteste, evenimente pe care le-am putut urmări și eu de-a lungul plimbării în oraș. Pe de o parte și de alta a promenadei se pot observa palatele impunătoare ce proteajează piața ca un zid de apărare, iar, în mijloc, un mic parc pentru recreere este colorat de florile parcă pictate pe un covor de iarbă.

2. Catedrala Metropolitană Ortodoxă

Fără rezerve pot spune că este cea mai frumoasă catedrală ortodoxă pe care am văzut-o vreodată (în schimb nici nu am ajuns încă în Rusia). Dacă sunteți curioși cum arată în interior, o puteți vizita până la ora 19.

3. Piața Libertății

Această piațetă centrală se deosebește prin predominanța culorii roșiatice a pavelelor și a unor clădiri ce o formează. Inițial numită "Piața de Paradă", își schimbă numele în Piața Libertății în 1848. Cu toate acestea, îi este reatribuit numele de Piața Prințul Eugen la recucerirea austriacă. Astăzi o cunoaștem drept Piața Libertății. De remarcat este Statuia Sfintei Maria și a Sfântului Ioan Nepomuk care mie îmi place în mod deosebit.

4. Piața Unirii

Cea mai veche piață istorică din Timișoara și-a însușit de-a lungul istoriei mai multe denumiri: Piața Principală, Piața Domului și Piața Losonczy. Numele de Piața Unirii a apărut odată cu intrarea trupelor române în Timișoara în 1919. Probabil cea mai fermecătoare dintre toate cele menționate până acum, clădirile ce formează Piața Unirii desemnează cel mai bine diversitatea culturală despre care vă vorbeam. Unele lângă altele, școlile, locașurile de cult, casele canonice, palatele și băncile sunt însuflețite de etniile înfățișate prin detaliile și stilurile arhitecturale ale clădirilor. Fiecare construcție în parte reprezintă o cultură și o istorie de familie diferită. Din păcate Domul romano-catolic este în renovare la momentul scrierii acestui articol, astfel încât nu am putut să îi surprind frumusețea.

Casa Brück mi se pare cea mai deosebită. Construită în stil secessionist de către arhitectul László Székely, casa aceasta este delicioasă și instagrammabilă ca o turtă dulce. Detaliile tradiționale ungurești se impun în marea de baroc din piață. Interesant este că la parterul acesteia funcționează o farmacie încă din anul 1910. Acum este farmacia Catena cu mobilier istoric. 

Această latură îi este dedicată comunității sârbe. Puteți observa Palatul Episcopiei ortodoxe care este cel mai impunător cu acele detalii sârbești adăugate elegant à la László Székely. Apoi se mai pot vedea Catedrala ortodoxă sârbă (fațada văzută seara) și Casa comunității sârbe (în culoare albastră).

În continuare, puteți observa Domul în renovare, casele canonicilor (cele patru clădiri lipite de aceeași înălțime: una dintre ele proprietate a Episcopiei catolice, în timp ce celelalte trei a unor particulari și anume Servinaț, Costea și Krautvaschel), Banca Șvăbească și Casa Prenner. Aceste laturi sunt destinate șvabilor și într-o oarecare măsură evreilor în ciuda faptului că populația evreiască nu prea era atestată la acea vreme.

De asemenea, Monumentul "Sfânta Treime" veghează piațeta.

Palatul Baroc găzduiește astăzi Muzeul de Artă, un alt punct la care doream să ajung în acest articol.

5. Muzeul de Artă

Dacă doriți strict să vă clătiți ochii, este mai mult decât rezonabil. Totuși, dacă doriți să rămâneți impresionați, cred că există alte locuri în Tmișoara mult mai fascinante decât acest muzeu.

6. Parcul Rozelor

După cultura acumulată atât în cadrul muzeului, cât și în principalele piețe ale Timișoarei, cred că sosește și momentul de relaxare binemeritat în parc. Nu orice parc, ci Parcul Rozelor.

7. Bastionul Maria Theresia

Frumos renovat și amenajat, aici se organizează de obicei multe evenimente culturale și sociale interesante. Noi am descoperit un pavilion al Bibliotecii Județului Timiș și ne-am delectat cu atlase ale orașului șu multe altele. Am prins inclusiv o expoziție a unor elevi cu picturi artistice împotriva violenței domestice și nu numai.

8. Cartierul Fabric

Prima zonă industrială de pe teritoriul actual al României a fost Cartierul Fabric, unde se află o sumedenie de obiective de bifat. Întâi de toate, am încercat să vizităm Fabrica de Bere Timișoreana însă fără succes din cauza situației epidemiologice. Apoi ne-am îndreptat spre Piața Traian, unde am descoperit detalii arhitecturale deosebite și Biserica ortodoxă sârbă. Trebuie să remarc, totuși, faptul că această zonă are nevoie urgent de o consolidare masivă. Putem doar spera că vor începe măcar renovările până în 2023. După aceasta, am ajuns la Biserica romano-catolică (Millenium). Am rămas plăcut surprinsă de frumusețea și eleganța acestui edificiu în stil neoromanic. În final, Sinagoga este o bijuterie arhitecturală, combinând stilul eclectic cu elemente neo-maure, gotice și elemente de stil neo-renascentist italian.

Fără doar și poate acest district al orașului este preferatul meu pentru că este parcă ascuns special de văzul lumii și, în special, al turiștilor. Pot înțelege de ce. Clădirile nu se află în cea mai bună condiție, iar aranjamentul urbanistic nu este dintre cele mai plăcute la ochi. Chiar și așa, obișnuită fiind cu situația clădirilor din București, nu am dat importanță maximă acestui aspect și m-am bucurat din plin de orice detaliu frumos.

9. Piața 700

Situată în cartierul Cetate precum cele mai importante trei piețe (Piața Victoriei, Piața Libertății, Piața Unirii), am bifat-o foarte târziu așa că nici nu am petrecut mult timp în această zonă. Chiar și așa, am zis că e interesantă de luat la pas la fel ca toate celelalte opt obiective anterior menționate.

10. Castelul Huniade 

Momentan este închis și mă gândesc că cel mai probabil îl reorganizează (în mod normal găzduiește Muzeul Banatului). Totuși, este deosebit și nimic nu vă poate opri din a privi exteriorul. Mai ales că este cea mai veche clădire a orașului, datând încă din 1315 și reconstruit fiind în 1443 de Iancu de Hunedoara (poate de aici confuzia cu Castelul Huniazilor).

Bonus* 

11. Piața Sfântul Gheorghe

Situată cumva între Piața Libertății și Piața Unirii, Piața Sfântul Gheorghe a suferit mai multe transformări de-a lungul secolelor. În locul în care se află statuia Sfântului Gheorghe astăzi, inițial a fost o biserică catolică ce ulterior a fost transformată în moschee în timpul ocupației otomane. A fost demolată desigur de habsburgi, iar spațiul gol a rămas să fie ocupat astăzi de statuia simbol a Revoluției de la 1989. Tot aici, în această mică piațetă, s-a pus în mișcare primul tramvai tras de cai de pe teritoriul actual al României (anul 1869).

Bonus 2*

Dacă simțiți că aveți nevoie de un ghid priceput care să vă prezinte mai multe și mai frumoase decât mine despre orașul Timișoara, puteți să vă rezervați un astfel de tur chiar pe site-ul celor de la Turism Alternativ. Noi am avut ocazia să o întâlnim pe doamna Simona Kohn care și-a făcut timp pentru noi să ne arate în ciuda faptului că nu am făcut rezervarea în prealabil. Pe această cale îi și mulțumesc pentru amabilitate și deschidere.

Atât am avut de spus în articolul de astăzi. A fost ceva mai lung, dar cu adevărat necesar. România poate fi orice, dar numai plictisitoare nu. Până data viitoare, vă pup și toate cele! Zi sau seară faină! Muah!