Calatorie prin Bavaria: Castelul Neuschwanstein

In articolul anterior v-am aratat cate ceva din capitala landului Bavaria, si anume din München, si v-am sfatuit sa calatoriti mai mult prin acest "tinut al castelelor", aici aflandu-se unele dintre cele mai frumoase castele ale Germaniei si, de ce nu, ale Europei. De altfel, v-am mai mentionat si numele lui Ludwig al 2-lea, caruia ii multumesc pentru faptul ca nebunia sa a lasat comori, de care noi, oamenii obisnuiti sau mai pretentiosi, nu ne saturam sa le admiram. Insa, inainte sa trecem la treaba, va mentionez ca trebuie sa faceti rezervare din timp daca aveti de gand sa vizitati Castelul Neuschwanstein (un nume greu pentru o amintire ce va ramane in inimile oricui). Mai mult, acest castel pune in umbra o alta bijuterie vecina cu el, pe care desigur merita sa o vizitati, Castelul Hohenschwangau (un nume la fel de greu:)))

Exista acest pod unde puteti face poze superbe sau sa va bucurati de moment (fara riscul de a fi imbranciti si de a scapa aparatele in rau).

Ei bine, am plecat din Lustenau si am parcurs aproximativ 300 de km pana in statiunea Neuschwanstein, de unde mai aveti putin de urca t(cu masina) pana ajungeti la acelasi nivel cu Muzeul Regilor Bavarezi, Castelul Hohenschwangau, casele de bilete si magazinele si restaurantele. Este un loc ceva mai natural, iar castelele pareau ocrotite de mainile exterioare care fac mai mult rau decat bine. In primul rand, am ridicat biletele pentru Neuschwanstein (pentru care trebuie sa astepti la o coada). Am ajuns in jur de ora 11, iar vizita cu ghidul ne-am programat-o la ora 14:55, astfel ca am avut timp sa vizitam Muzeul Regilor Bavarezi, sa mancam, sa privim in jurul nostru si sa intram prin magazine.

 Desi nu am reusit sa vizitam castelul Hohenschwangau, nu puteam sa nu surprind in poze frumusetea sa. Parca special amplasate asa, aceste doua castele par a fi cuplurile Romeo si Julieta sau Tristan si Isolda, pentru ca vor fi pentru totdeauna unul langa celalalt, atata timp cat muntii nu se vor muta din loc.

 Inainte sa mancam de pranz, am dat o fuga pana la Muzeul Regilor Bavarezi, care se poate parcurge intr-un timp scurt. Din pacate, nu am reusit sa pozez prea mult. Privelistea din interiorul muzeului, care a fost la drept vorbind un conac, este cat se poate de superba.

                                                           Ascultam despre istoria Bavariei

In aceasta camera se aflau farfuriile tuturor membrilor familiei si tuturor servitorilor din castelele bavareze.

 Dupa ce am vizitat muzeul, mi-am luat drept suvenir un stilou stil pana caligrafica de care sunt mandra si am facut o plimbare langa acest lac, unde oamenii relaxati faceau baie sau stateau la plaja.

 Aici mi-am luat la revedere intr-un stil mare de la acest loc pitoresc pentru a ne opri la o masa sa mancam.

 Atmosfera este interesanta, dar neobisnuita, forfota in mijlocul pustietatii. Sincer vorbind, e o varianta putin mai civilizata a Branului (deci fara magazine cu vampiri, fum de gratar sau mici)

 Interesant la acest castel este ca in orice punct v-ati afla, Neuschwanstein poate fi observat in varf de munte. Nu sunt sigura daca asa a fost proiectat, insa trebuie sa existe o explicatie.

 O alta informatie importanta este transportul pana la castel. O varianta este mersul pe jos, unde drumul nu este atat de lung incat sa va oboseasca. A doua varianta sunt aceste trasuri din poza, iar a treia este autobuzul.

             Ne-am asezat la masa, unde ne-am putut bucura de privelistea Neuschwansteinului.

                         Pentru cine are pofta de un snitel gustos, uitati-l aici, la 10 euro portia.

                   Si un fel de carnat, care seamana cu cremwurstii, cam tot 10 euro portia.

                                       Dupa masa, am luat-o incet spre vizita mult asteptata.

                                                            Sandalele mele cedasera...

 Pentru ca tot mai aveam timp de asteptat, am stat la coada la podul acesta pentru a vedea castelul dintr-un unghi foarte bun. Insa, ma tot miram cum de podul n-a cedat nici el...

                                                Cam aceasta era privelistea in jos

 Cu toate problemele si cu tot timpul petrecut asteptand, bijuteria arhitecturala a Germaniei merita orice sacrificiu. Castelul Neuschwanstein nu este o vizita oarecare, ci este o experienta de viata

 

 

 

 Dupa ce am coborat de pe pod, am urmat un traseu ca toti ceilalti ca sa descopar alte peisaje ce iti taie rasuflarea.

 Am fost tare dezamagita sa aflu ca intrarea principala era in renovare la momentul respectiv insa si in santier castelul este mai impunator decat oricare altul.

 Intrarea in castel este cat se poate de civilizata, existand grupuri care intra la aceeasi ora, iar aceasta ora este afisata pe un ceas electronic.

 A sosit momentul sa va impartasesc putina istorie. Ludwig al 2-lea a fost regele Bavariei intre anii 1864 si 1886, ajungand la tron la varsta frageda de 19 ani. S-a nascut la Palatul Nymphenburg si a fost fiul cel mare al printului mostenitor Maximilian si al printesei Maria a Prusiei, iar bunicul sau, Ludwig 1,care se afla la momentul nasterii inca pe tron, a insistat ca micul print sa fie numit dupa el, Ludwig al 2-lea. Insa, nu aceste informatii tin neaparat de castel. Regele Ludwig al 2-lea a dus o viata desfranata, adesea obisnuind sa construiasca castele dupa poftele sale; motiv pentru care marii nobili germani il acuzau adeseori ca ii jefuieste chiar pe ei pentru a construi castelele. Astfel, amprenta de om nebun i-a ramas toata viata. Insa, nu cu mai mult de 17 ani inainte sa moara, a dat drumul la executia proiectului Neuschwanstein. Prin grandoarea sa si prin sumele exorbitante cheltuite, ideea cladirii a creat isterie in intreaga Bavarie. Dupa 17 ani de constructie si finisare, s-a mutat imediat, acesta fiind visul sau de-o viata. Cu toate acestea, 100 de zile a apucat sa se bucure de castel, Ludwig al 2-lea gasindu-si sfarsitul asasinat, cel mai probabil, de boierii vremii. De atunci(din 1886) nu a mai fost niciodata locuit, a devenit muzeu deschis publicului si pana in prezent s-au inregistrat 60 de milioane de vizitatori. Aceasta este explicatia pentru care o mare parte din camere nu au fost vreodata terminate. Am ramas totusi dezamagita de ideea ca nu am putut poza, fiind in permanenta supraveghere a ghidului nostru.

 Am reusit totusi sa pozez de pe terasa, unde privelistea spune totul despre dorinta apriga a regelui de a-si gasi linistea in acest castel.

    De asemenea, o schita a castelului, de unde reiese mai bine cum s-a inspirat exact Walt Disney.

 Cam aici s-a terminat calatoria mea prin landul Bavaria si pot spune ca merita o vizita din partea voastra. O sa vedeti cate veti invata despre istoria Germaniei si despre legaturile atat de stranse dintre familiile regale. Cum v-am mai spus, veti trai o experinta de bifat in al vostru bucket list. Va incurajez si va doresc sa aveti curajul sa puneti chiar si cele mai imposibile dorinte ale voastre intr-o lista de dorinte si sa va traiti viata prin dorinte si aspiratii ce devin realitate. Cred ca asta este partea cea mai frumoasa a vietii. Sunt recunosatoare ca am avut sansa sa ajung aici si mai mult, sa ajung sa am acest blog prin care va impartasesc si voua experientele mele definitorii de pana acum. Calatoria mea pe blog continua in curand! V-am pupat!