Intalnire neasteptata la Vaduz, Liechtenstein

 Mic, linistit, racoros. Asa pot descrie pe scurt Vaduz-ul, capitala tarii Liechtenstein. Probabil multi nici nu au auzit de Liechtenstein, sau apar dificultati in pronuntarea cuvantului, dar am de gand sa va pun la curent cu tot ce este nevoie sa stiti despre aceasta tara. Am pornit din Austria, am intrat in Elvetia, apoi am trecut podul ce desparte Elvetia de Liechtenstein si am ajuns in acest microstat cu nume imposibil. Povestea este simpla pana aici. Cateva informatii oficiale ar fi totusi utile. Limba vorbita este germana si are ca forma de guvernamant monarhia constitutionala condusa de principele din Liechtenstein. Din punct de vedere economic, aceasta tara este pe locul trei in lume la produsul intern brut per cap de locuitor, dupa Qatar si Luxemburg; cam acesta este nivelul de trai. Acum va puteti inchipui ca si preturile sunt pe masura. Cu 37.000 de locuitori, tara aceasta sub ochii mei este un oras linistit de munte, unde oamenii sunt relaxati si simpli, majoritatea inaintati in varsta. N-am sa mai lungesc asa ca va introduc si pe voi in aceasta tara, una din multele care au un mister nedeslusit, dar pe care nimeni nu are rabdarea sa le descopere.

    Am o poveste tare interesanta legata de castelul din spatele meu, dar am de gand sa pornesc cronologic.

 Am ajuns pe o ploaie cat se poate de deprimanta, dar n-am lasat vremea sa ne afecteze vizita. Chiar daca Vaduz nu ne-a primit cu bratele atat de deschise din punct de vedere al vremii, n-am incetat sa ne aventuram prin acest nou capitol din calatoria noastra

 Ma aflam pe strada pietonala principala, un punct important de observare al castelului Vaduz, desi acesta poate fi observat cam din orice punct al capitalei.

 Am ajuns intr-un parculet inconjurat de garduri de culoarea nisipului, destul de abstract incat sa nu-l intelegem

                                         Din pacate, vremea nu prea ne-a ajutat cu pozele

 Cea din spatele meu este cladirea parlamentului, iar cifrele imense din fata acesteia atesta 300 de ani de existenta a Liechtenstein-ului.

                     Apoi ne-am indreptat spre catedrala Sfantul Florian, cea mai mare din oras

                                                                     Si interiorul

                                              Putina istorie pentru cei interesati

                Poze de langa castel, de pe vremea cand eram hotarati sa il vizitam

                                                        Castelul este tare dragalas

 Ei bine, de abia aici incepe povestea. Fericiti sa il vizitam, am ajuns la un portar si am intrebat cat costa biletele. Acesta, parand obisnuit sa i se puna aceasta intrebare, ne-a raspuns relaxat ca acesta nu se viziteaza si ca este privat. Eram confuzi de situatie si de castel. Portile se deschid larg si o masina neagra, curata, intra in curtea interioara. Un barbat tanar si imbracat elegant era soferul SUV-ului, probabil unul din cei doi printi ai Liechtenstein-ului. Apoi portile se inchid . Ne-am dat seama de esec, asa ca am pornit inapoi in centru sa gasim ceva de mancare pe care sa ne-o permitem.

                                                                      Pa pa castelule!

 Supa de curry, am platit (tineti-va bine) 50 de euro pe trei supe, o cafea si o apa.
Si cu acest pranz am parasit orasul, destul de rece pentru gustul meu. Precum puteti observa, nu este cel mai spectaculos oras pe care l-am vizitat, dar cu siguranta este o experienta noua. Va asteapta si alte experiente noi in curand, asa ca urmariti blogul! V-am pupat!